Perioada 1813 – 1918: Regimul Țarist și Drumul spre Unire

După smulgerea teritoriului dintre Prut și Nistru din trupul Moldovei în mai 1812, Imperiul Rus a demarat un vast proces de integrare administrativă, asimilare culturală și modificare demografică a noului spațiu anexat, redenumit oficial „Basarabia”. Această etapă de peste un secol este marcată de trecerea de la o autonomie de fațadă la un regim strict de gubernie, dar și de rezistența identitară a populației băștinașe ce va culmina cu Actul Unirii de la 27 Martie 1918.

I. Instaurarea Administrației Ruse și Pierderea Autonomiei

1. Așezământul din 1818

În primii ani de după anexare, administrația țaristă a fost nevoită să acorde populației locale anumite privilegii pentru a preveni răscoalele și pentru a atrage simpatia boierimii moldovenești. Prin Așezământul organizării administrative a Basarabiei (promulgat de țarul Alexandru I în martie 1818), provincia obținea un statut special de autonomie. S-a înființat un Înalt Sfat al guberniei, iar limba română (moldovenească) era recunoscută ca limbă oficială în administrație și justiție, alături de limba rusă.

2. Lichidarea Autonomiei și Statutul de Gubernie (1828)

Odată cu urcarea pe tron a țarului Nicolae I și după înfrângerea Revoluției lui Tudor Vladimirescu (1821), politica Sankt Petersburgului s-a schimbat radical. Prin Regulamentul din 29 februarie 1828, autonomia Basarabiei a fost abolită definitiv. provincia a fost transformată într-o simplă gubernie rusească condusă de un guvernator civil subordonat guvernatorului general al Novorosiei. Limba română a fost exclusă treptat din toate instituțiile publice.

II. Politica de Rusificare și Biserica

1. Eliminarea Limbii Române din Învățământ

Dacă în 1814 funcționau încă școli bisericești în limba maternă, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a aplicat o politică sistematică de deznaționalizare. În 1867 s-a interzis complet predarea în limba română în școlile primare, iar în 1871 limba română a fost interzisă definitiv în toate gimnaziile și liceele din gubernie. Ca urmare, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Basarabia înregistra cea mai mare rată a analfabetismului din întregul Imperiu Rus în rândul populației rurale băștinașe (peste 85%).

2. Rolul Bisericii Ortodoxe

Biserica a reprezentat principalul câmp de bătălie culturală. În primii ani, sub eparhia Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812–1821), s-a înființat Seminarul Teologic din Chișinău și s-a tipărit literatură religioasă în limba română. Totuși, după venirea arhiepiscopului Pavel Lebedev (1871–1882), rusificarea Bisericii a devenit agresivă: sfintele slujbe în limba română au fost interzise, cărțile românești au fost arse, iar preoții moldoveni care refuzau să slujească în slavonă/rusă au fost înlocuiți sau deportați.

III. Transformări Demografice și Sociale

1. Politica de Colonizare

Pentru a slăbi ponderea elementului românesc și pentru a securiza granițele imperiului, administrația țaristă a încurajat o masivă colonizare străină. În sudul Basarabiei (Bugeac) și în nord au fost aduși și împroprietăriți cu pământuri fertile coloniști bulgari, găgăuzi, germani, ruși, ucraineni și elvețieni (colonia Șaba). Coloniștii beneficiau de scutire de taxe și de serviciul militar, privilegii refuzate băștinașilor moldoveni.

2. Modificarea Structurii Etnice

Dacă în 1812 românii/moldovenii constituiau peste 86% din populația regiunii, conform primului recensământ general al Imperiului Rus din 1897, ponderea românilor scăzuse la aproximativ 56% la nivelul întregii gubernii (deși în mediul rural rămâneau majoritari cu peste 70%). Orașele au fost complet rusificate și cosmopolitizate, devenind centre administrative coloniale.

IV. Mișcarea de Trezire Națională

1. Generațiile de Intelectuali

În ciuda presiunii de deznaționalizare, conștiința națională a fost menținută de boierimea de sorginte românească și de elitele intelectuale. Personalități precum Bogdan Petriceicu Hasdeu, Constantin Stere, Pavel Crușevan (în planul presei) și preotul poet Alexei Mateevici au luptat pentru drepturile culturale ale românilor basarabeni. În 1917, Mateevici scrie celebra poezie „Limba noastră”, devenită simbol național.

2. Presa și Revoluția din 1905

Slăbirea regimului autocratic în urma Revoluției Ruse din 1905 a permis o scurtă perioadă de libertate politică. A apărut primul ziar de limbă română din Chișinău, Basarabia (1906–1907), urmat de gazeta Cuvânt Moldovenesc (1914). Intelectualitatea a început să revendice autonomia politică, redeschiderea școlilor în limba maternă și reforme agrare.

V. Prăbușirea Imperiului și Anul 1918

1. De la Autonomie la Independență (1917)

Prăbușirea țarismului în timpul Revoluției din Februarie 1917 a accelerat procesul de emancipare națională. În aprilie 1917 s-a creat Partidul Național Moldovenesc, iar în octombrie 1917 s-a constituit Sfatul Țării — organul reprezentativ și legislativ al Basarabiei, condus de Ion Inculeț (Președinte) și Pantelimon Halippa (Vicepreședinte). La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării proclamă Republica Democratică Moldovenească ca stat autonom în cadrul Rusiei, iar la 24 ianuarie 1918 proclamă Independența totală.

2. Actul Unirii de la 27 Martie 1918

Aflată sub amenințarea bandelor de soldați bolșevizați și a presiunilor teritoriale din partea Ucrainei, conducerea de la Chișinău a solicitat sprijinul armatei române pentru restabilirea ordinii. La 27 martie / 9 aprilie 1918, Sfatul Țării a votat cu o majoritate covârșitoare (86 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri) Unirea Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia) cu Regatul României. Acesta a fost primul pas în procesul de formare a Statului Național Unitar Român (Marea Unire din 1918).

Surse Istorice și Bibliografie