Pantelimon Halippa
Scurt Bio
Pantelimon (Pan) Halippa a fost unul dintre cei mai devotați și consecvenți luptători pentru drepturile românilor basarabeni din secolul al XX-lea. Publicist, poet și om politic de o tenacitate remarcabilă, Halippa a fost motorul organizatoric al mișcării naționale din 1917, având un rol determinant în pregătirea și consolidarea Unirii Basarabiei cu România.
Dupa 1918, a activat ca ministru în mai multe guverne ale României Mari și membru corespondent al Academiei Române, plătind un preț greu pentru convingerile sale politice în timpul regimului comunist, când a fost închis în lagărele sovietice și românești.
Lupta Națională și Gazeta „Cuvânt Moldovenesc”
Născut la Cubolta (județul Soroca) în familia unui dascăl bisericesc, Pan Halippa a studiat la Școala Duhovnicească din Edineț, Seminarul Teologic din Chișinău și Universitatea din Dorpat (Estonia). S-a implicat activ în evenimentele revoluționare din 1905, fiind arestat de autoritățile țariste pentru activitatea sa în favoarea țărănimii.
În 1914 a fost unul dintre fondatorii gazetei Cuvânt Moldovenesc, publicație esențială pentru deșteptarea națională a populației rurale și a intelectualității din provincie, redactând numeroase articole, broșuri și traduceri în limba română.
Aportul în Sfatul Țării și Actul Unirii
În anul 1917, Halippa a participat la fondarea Partidului Național Moldovenesc și a organizat Congresul Ostașilor Moldoveni, care a decis crearea Sfatului Țării. Ales vicepreședinte al acestui for legislativ (iar ulterior președinte), a condus ședințele operative ale consiliului și a mobilizat deputații în momentele critice.
A fost unul dintre principalii semnatari și promotori ai Actului Unirii de la 27 martie / 9 aprilie 1918, militând activ pentru unificarea teritorială și integrarea Basarabiei în cadrul statului român modern.
Activitatea Interbelică și Persecuția Comunistă
În perioada interbelică a deținut mai multe portofolii ministeriale (al Lucrărilor Publice, al Sănătății, al Muncii) și a fondat instituții culturale precum Universitatea Populară din Chișinău. După ocuparea Basarabiei de către URSS în 1940 și instaurarea regimului comunist în România, Halippa a fost predat de Securitate către NKVD în 1950.
A executat ani grei de detenție în lagărul de la Zaporoje (URSS) și la închisoarea Sighet din România. A fost eliberat în 1957, rămânând până la sfârșitul vieții un simbol neclintit al demnității naționale. S-a stins din viață la București în 1979, la vârsta de 95 de ani.